Cladire PREMIUM, unicat in Romania si estul Europei, cu design exterior si interior special , unul din cele mai atractive imobile de birouri din capitala.
LOCALIZARE
Cartier Aviatiei, la 7-10 minute de statia de metrou Aurel Vlaicu si la 5 minute cu masina din Piata Charles de Gaulle . Este usor accesibila, cu metrou si auto, din toate partile orasului. Este aproape de aeroporturi, de DN1, de centura capitalei si de autostrada A3 .
Cladirea este amplasata la intersectia a doua strazi: Siriului si Musetesti .
Adresa :Bucuresti, Str. Siriului nr. 42 – 46, sect. 1
Cladirea este vizibila din bulevardul principal si de pe podul inalt din apropiere .
Cladire verde: k=0.3 w/mpK.
Cladire foarte luminoasa care, asigurand deschiderea tuturor ferestrelor, poate functiona economic si sanatos, in mediul inconjurator natural, nezgomotos si nepoluat, cca 6-8 luni pe an.
PREZENTARE GENERALA
Subsol +Parter + 5 Etaje: 1100 mp pe nivel cu „Open space” , partajabil dupa necesitati si amenajabil pentru birouri in stil clasic/standard.
8800 mp construiti si 1834 mp teren
2 intrari in holul de receptie : intrarea principala – IN 1- din str. Siriului si cealalta intrare – IN 2 – din str. Musetesti , prevazuta cu rampa pentru persoane cu dizabilitati.
2 lifturi : Lift 1, Otis (8 persoane) intre parter si etajul 5, Lift 2, Kone (10 pers.) intre subsol si etajul 5.
Scara metalica, exterioara, suplimentara, pentru evacuare rapida in caz de incendiu , prevazuta si cu posibilitatea de a se instala aparatura de climatizare a serverelor de pe fiecare etaj.
Atractive decoratii Art Nouveau pe intrari holuri scari si grupuri sanitare
La parter este proiectat un spatiu cu terasa pentru ceainarie, cafetarie . In plus este singurul centru de afaceri care are prevazut, peste ultimul nivel, teren de sport in aer liber (tenis, volei, baschet, fotbal), terase gradina
Este de remarcat impresionanta vedere panoramica asupra partii de nord a orasului si inspre aeroportul Baneasa, de la etajele 4 , 5 si de pe terasa de la etajul 6.
De ce noi?
CADIRE PREMIUM CELEBRA
CADIRE PREMIUM CELEBRA
REZISTENTA LA CUTREMURE
REZISTENTA SPORITA LA CUTREMURE
CLADIRE VERDE
CLADIRE VERDE
BENEFICII SUPLIMENTARE
BENEFICII SUPLIMENTARE
CONFORT TERMIC DEOSEBIT
CONFORT TERMIC DEOSEBIT
FACILITATI SUPLIMENTARE
Tenis, Volley, Basket, Football Terrace
PRESA SI INTERNETUL DESPRE CLADIRE
În nordul Bucureştiului a apărut recent o clădire de birouri total atipică pentru capitala noastră, atât de înţesată în centru de turnuri din sticlă, iar în cartiere de blocuri gri muncitoreşti.
Cu o faţadă colorată vesel, în galben, albastru, portocaliu şi cărămiziu, Hundertwasser House Bucureşti este creaţia şi proprietatea Sandei Maican, profesoară la Facultatea de Electronică a Politehnicii Bucureşti.
Ea a supravegheat mai tot timpul lucrările de pe şantier, iar acum glumeşte că, după ce şi-a dat doctoratul în calculatoare, şi-l va da şi pe cel în construcţii.
De la bun început, Maican şi-a spus că nu vrea să construiască un colos din sticlă deoarece preferă o structură clasică din beton, mai rezistentă la cutremure: “Iar atunci am zis hai să fie ceva mai special, că altfel ar arăta ca o şcoală”.
“N-am dat chix. Pentru că putea să iasă un kitsch mare”
Sursele de inspiraţie au fost culorile vii, liniile ondulate şi rotunjimile folosite de arhitectul austriac Friedensreich Hundertwasser şi de spaniolul Antonio Gaudi. “Am fost în Viena de mai multe ori. Am văzut, mi-a plăcut, erau tot timpul turişti pe acolo, era ceva interesant. Am fost şi în Barcelona. Şi ideea a fost că aşa ceva ar putea fi realizat în România”.
Însă arhitecţii pe care i-a contactat în legătură cu o clădire în stil Hundertwasser au refuzat să se ocupe şi de partea de ornamente, ci doar de proiectare, de spaţii şi de volume. A primit consultanţă de la o firmă de construcţii, însă ideile i-au aparţinut ei şi câtorva artişti plastici care s-au ocupat de faţadă şi de detalii.
“N-am dat chix. Pentru că putea să iasă un kitsch mare”, spune Maican. De exemplu, dacă pătratele colorate nu ar fi fost separate de un brâu mai închis la culoare, din cioburi de faianţă, faţada nu ar fi arătat deloc bine. “Brâul le diferenţiază, le subliniază, imediat se îmbunătăţeşte aspectul”, explică ea.
Holul de la intrarea principală în clădire
Fantezia a avut şi ea limitele sale. Deşi Hundertwasser a folosit şi podele denivelate în interiorul clădirilor, Maican a preferat să nu meargă atât de departe cu experiementele: “Am fost acolo (la Viena-n.r.) şi unor persoane li s-a făcut rău, au avut ameţeală de la denivelare. Şi atunci noi am făcut denivelări numai în anumite zone mai ascunse (aici) deoarece aici vine multă lume şi nu ştii ce sensibilităţi are fiecare”.Fără bufniţe pe pereţi
Pentru alegerea vopselelor s-au făcut zeci de probe, iar culorile au fost temperate pe calculator astfel încât să nu fie ţipătoare. Maican s-a ocupat şi de ornamentele din interior. La o toaletă de la parter a vrut să pună o bufniţă din cioburi de faianţă, gândindu-se că ea simbolizează înţelepciunea. Însă la români aduce ghinion, aşa că toată lumea, de la agenţi imobiliari la muncitori, au insistat să o schimbe. Până la urmă, a făcut o lebăda (aici).O clădire verde inconjurata de soare
Construcţia clădirii realizată de Expert S.P., firma deţinută de Sanda Maican, a început în 2006, iar ultimele finisaje la exterior au fost făcute în 2011. Investiţia totală de până acum a sărit de 15 milioane de euro, dar Maican spune că mai au de lucru. La final, pe acoperiş vor fi terase-grărdină cu copaci şi un teren de sport reconfigurabil (pe care se pot juca tenis, volei , baschet, fotbal s.a.). Clădirea este una “verde” deoarece pierde foarte puţină căldură şi energie. În timpul zilei este înconjurată de soare de jur împrejur astfel încât ziua vara nu este nevoie de iluminat electric. Aparatura este toată cu consum redus. Se deschid toate ferestrele, astfel încât şase-opt luni pe an nu este nevoie de sistemul de aer condiţionat. Ferestrele clădirii au mărimi şi forme diferite pentru a nu contrasta cu vopseaua aplicată neregulatSanda Maican a supravegheat permanent construcţia clădirii
Muncitorii faţă cu Hundertwasser: “Râde lumea de noi ca punem siruri curbe de gresie pe exteriorul teraselor”Mozaicurile au fost făcute din cioburi de la plăci de faianţă sparte: “În naivitatea mea, mă gândeam că îi dai drumul de la o anumită înălţime şi se sparge. Aiurea. Când îi dai drumul, se fac numai aşchii mici. Se duce toată placa, o pierzi pe toată. Şi până la urmă s-a descopeirt o tehnologie de spargere prin lovire a două plăci una de alta. Şi băieţii au prins o manualitate şi loveau în aşa fel încât să spargă cioburi mari, să nu se piardă mult material. Altfel, nu găseşti cioburi de aceeaşi culoare, de formele astea”.
Cei cinci muncitori care au lucrat timp de opt luni de zile la faţadă au fost şcoliţi pe şantier cum să vopsească şi să monteze bucăţile de faianţă. Formele ondulate ale copertinei (partea de sus a clădirii) le-au dat însă ceva bătaie de cap. “Eram jos şi le spuneam: “Acolo cobori cu 25 de centimetri”. “Doamnă, râd vecinii de noi. Râde lumea că nu ştim meserie”. Şi când au terminat ziceau: “Nu mai ştim să lucrăm după vechiul sistem”. I-am cam scos puţin din meserie şi a fost o luptă până au învăţat”, îşi aminteşte Maican.
-
Cladirea este o placere pentru privirea trecatorului sau a vizitatorului. Pacat ca la intrarile in Bucuresti nu sint asemenea cladiri originale datorita carora vizitatorul strain sa-si dea seama ca a intrat intr-o capitala europeana(respectind proportiile) si ca are ce vedea in afara de 'cartoful' de la CC si de Casa Poporului
In fine, o cladire in fata careia, ca vizitator din strainatate, te poti fotografia. E o combinatie intre cladirile asemanatoare din Viena si cele din Cinque Terre (Italia) cel putin dpdv al coloritului. Felicitari! -
Cred ca este o cladire simpatica si veseala. Mi-ar face placere sa am un birou acolo. Denota o gandire ``out of the box``.
Este ridicol sa te gandesti la ea ca la o cladire Gaudi sau ca este o copie. Este in acest stil da, dar este originala. Oricum mai originala decat sticla si beton clasic pentru anii nostrii. Si in primul rand este EFICIENTA.
-
Celor care obiecteaza ca nu e originala - nu uitati ca toate cladirile sint replici cu variatiuni ale unor idei originale, inclusiv cele de sticla au fost proiectate de cineva initial, apoi replicate. Din punctul meu de vedere mai bine replici ceva a la Hundertwasser sau Gaudi, mai vesel, decit tristetile de sticla.
-
Nu stiu cate asemenea cladiri fanteziste ati vazut in lumea larga. Eu am vazut multe. Incepand cu arhitectura lui Gaudi, Hundertwasser, in Amesterdam grupul de cladiri fantezite, la Tel Aviv cladirea ciudata sau la Ontario cassa Brava , in SUA multe, arhitectura Bout de Siecle mai ales in Austria, s.a. Aceasta cladire are cate ceva din ele. Desigur iti trebuie o anumita cultura sa o poti intelege. Gaudi la inceputurile sale a fost foarte detestat. La fel si G. Klimt, chiar si Brancusi. Totul e sa lasi sa se sedimenteze, sa gandesti si sa incerci sa apreciezi. E bine ca si in Romania incep unii sa gandeasca avangardist.
-
Cladirea are frumusete si proportii frumoase, iar imitarea lui Hundertwasser, pe care l-am studiat acum vreo 4 ani, e chiar buna.
-
Felicitari Doamna Maican, ati realizat un lucru formidabil.Poate ca arhitectii nostri sunt mult prea conservatori proiectand cladiri simple si previzibile iar beneficiarii vor numai forme pe care le inteleg.Uneori este nevoie de relatii la biblioteca pentru a construi ceva inedit...Evident ca si la banca...Astfel de cladiri sunt in general intelese de oameni cu gusturi si cultura peste medie. Rafinamentul nu a fost niciodata o virtute a profanilor.
-
Un stil tonic, un val de aer proaspat in Bucurestiul ala cenusiu - ma bucur ca oamenii incep sa mai construiasca si altceva decat cutii - mai mari sau mai mici.
-
In sfirsit o cladire nostima si umana intr-un Bucuresti impinzit de hidoase si infricosatoare turnuri de otel si sticla. Bravo Doamnei Maican si succes in afacerile dumneaei.
-
... o sfidare la lipsa de fantezie a celor care fac chestii ``normale``.
-
Felicitari! Ne-am saturat de monotonia cenusiului murdar din Bucuresti. Mergeti (pe internet) macar la Buenos Aires si vedeti cartiere colorate si vesele. Ce vina avem ca unii vor sa fim vesnic tristi...